Ce spuneti de asta? Prin Buzăul interbelic. De prin presă adunate …

din presa adunate 2Rubrica diverse - „Cinematograful „Azuga”. Se poate viziona „Omul invizibil”, după romanul lui H.G. Wells, cu Gloria Stuart şi Claude Reims. Regizorul Whale a semnat şi filmele „Frankenstein” şi „Mumia”. „Cinema Bonciu. „Peştera Morţii”, cu George O’Brien şi Cecilia Parker. Acţiune. Western”

(„Acţiunea Buzăului”, nr. 8, septembrie 1935)

 

„Şcoală de dans. Maestrul V. Popov, specializat la Viena şi Berlin. Ritmică, gimnastică suedeză şi dansuri moderne.”

(„Acţiunea Buzăului”, nr.93, 1935)

„A apărut „Mijloace de preîntîmpinarea falimentului”. Studiu de legislaţie comparată de Marcel I. Weiteramb, dr. în Drept, Universitatea Bucureşti.” („Vocea Buzăului”, nr.18, 1931)

„Spărgătorul Gori Bogdan, de la bragageria Trifu, are diplomă falsă de liceu.”

„Afacerea diplomelor false. Declaraţia d-lui prof. Sava Anghel.” („Acţiunea Buzăului”, septembrie, 1934)

„Copil găsit pe străzile oraşului. Fata Viorica Georgescu, com. Călugăreni, e găsită umblînd prin oraş fără rost. La poliţie declară că a plecat pentru un loc de muncă. Sunt anunţaţi părinţii.” („Acţiunea Buzăului”, an II, 1935)

„În cursul lunii martie, Tribunalul local va judeca procesul preotului Ştefan Geovlete de la Parohia comunei Florica, prin care e acuzat de profanare de morminte.” („Vocea Buzăului”, an IV, nr. 7, 1929)

„Maşina de piaţă nr. 250, condusă de un amator, anume Solomon Sober, mergînd cu viteză mare şi faruri stinse pe strada Emancipată, a călcat pe elevii Damian şi Nicu Dumitrescu.” („Vocea Buzăului”, an V)

„Ar fi de dorit ca domnul Director al Institutului Ortodox de Fete să se comporte într-un mod mai puţin jignitor în raporturile cu părinţii şi corespondenţa elevilor.” („Vocea Buzăului”, nr.9, 1929)  

„Ford, model 1929. Eleganţă, viteză, suspensie, economie prin slaba consumaţie. Tipuri: Turism-5 locuri, Roadster-2/4 locuri, Sedan-2 uşi, Chassis-camionetă-2 tone. Singur reprezentant pentru Buzău şi Rm. Sărat, Auto Palace, Eugen G. Iliescu, strada Smîrdan 2.”

„ Dr. P. Urdăreanu, Obor-Buzău. Boale secrete, sifilisul şi vindecă în scurt timp după noile metode. Discreţie garantată.”

„ Casă de bani originală, vieneză, marca Theodor Wise, cu două rînduri de chei. Vînzare B. Davidescu, la Hotel Moldavia.”

(„Vocea Buzăului”, an V, 1929

„Croitoria „Toma Asproiu”, Buzău, strada Doamna Neaga 3. Execută croiala cea mai modernă, după ultimele jurnale de la Paris.”

„Bodega „La Cavalerul vesel”, strada Carol, colţ cu strada Curcan. Vinuri excelente, en gros, grătar special.”

„Magazinul „La Balon”, strada Tîrgului , nr.7. Pentru sezonul de carnaval, servim clientela cu ultimele noutăţi de încălţăminte marca Boris, rivalizînd cu modelele de pe Calea Victoriei.”

(„Vocea Buzăului”, nr.18/1931)

Discret /  Indiscret

Un Mussolini buzoian „avant la lettre”

Înainte să îi vină în minte Ducelui Mussolini, în Italia, să interzică concursurile de frumuseţe, un înaintaş de-al său profesa astfel de practici, într-un orăşel de provincie. Buzăul era în plin concurs pentru finala din Galveston (SUA). „Fetele frumoase să nu se lase împiedicate de o modestie ce nu este la locul ei şi să se prezinte la concurs, care, la Buzău, se ţine duminică, martie, 1929, în sala festivă a Palatului Comunal.” Avocatul C. Baciu, un mic Mussolini local, replică: „Ţara arde şi baba se piaptănă. Ţara e preocupată de ploaie, în lume se luptă pentru pace, se încheagă alianţa pentru securitate Briand-Kellog (…) A, înţelegem un concurs de gospodine, ţesătoare, chiar călărie, căci e de folos. Să se depună muncă pentru alegerea celei mai oneste femei, celei mai harnice, celei mai bune doctoriţe sau moaşe (…) Am prefera o expoziţie de cai, vite cornute sau orice alte dobitoace. Dar o expoziţie de femei?” Scîrţ!!! („Vocea Buzăului”, an V, nr.9, 1929)

Hollywood de mahala

Popas la un bal de tîrguşor. „Balurile încep la 21:00 seara, în mod irevocabil. Fetele vin cu mamele, flăcăii cu gagicile la braţ. Orchestra cîntă. Trupurile asudate sucombă în vîltoarea fiorilor mondeni. Don Juanii cu reputaţie stabilită de mahala apar. Vezi cîte un Clark Gable patent, o Grete, o Marilene şi un întreg Hollywood parodiat periferic. Un tînăr caută să plaseze la urechea virginei partenere un banc care să-l facă simpatic…” („Acţiunea Buzăului”, 1 noiembrie 1936)

Cine face legea?

Cu titlul „Scandalul de la berăria Pitiş”, un ziarist al epocii ne informează următoarele: „Indivizii Niculae Petrescu (zis Pele Lungă), Iacob Kirakini, Giovanni Kirakoşi şi Consatntin Tănăsescu (…), fiind bine dispuşi, au provocat un enorm scandal care a fost precedat de o bătaie în lege. Martore ale acesteia au rămas mesele, scaunele şi paharele sparte. Toţi cei patru scandalagii au fost arestaţi de către subcomisarul Florescu şi conduşi la poliţie.” („Vocea Buzăului”, 11 octombrie 1925)

Dat dracului jupînul subcomisar Florescu! Le-a luat mardeiaşilor caimacul! Păcat că nu i-a picat cu tronc, peste ani, regizorului Sergiu Nicolaescu, că i-ar fi găsit un tovarăş provincial comisarului Moldovan!… Motor!…

Trei povestiri cu bucluc din Buzăul provincial

Deşi unora le-ar părea că viaţa de provincie era prea tăcută şi lipsită de agitaţie, lucrurile nu stăteau chiar aşa. Se găsea mai mereu cîte o belea de sămînţă.

„În ziua de 27 iulie, orele 5 a.m., a avut loc, la Sărata Monteoru, duelul dintre d-nul Lt.Stătescu şi d-nul Adv.Docea .” („Vocea Buzăului”, 28 iulie 1926)

„Pilotul Vlad Ion,din gara locală, a fost surprins în momentul în care voia să violeze o ladă de peşte pe care o furase din magazia de mărfuri.”

„Cunoscuţii spărgători Nicolae Ionescu, zis Zăgău, Marin Ion, zis Florescu, şi Constantin Dragomir, urmăriţi pentru furt, au fost prinşi de către comisarul Gărei.” („Vocea Buzăului”, 1 decembrie 1927)

În total, avem doi domni respectabili certaţi, poate, la pocher sau pentru vreo damă, un pilot care voia să plătească pensie alimentară unei lăzi de peşte(!!!) şi trei borfaşi de peron care, poate, i-au adus o primă grasă lu’ do’n comisar de la CFR

Febra Roşie

Când tancurile sovietice nu erau nici măcar în visul cel mai urât al românilor, frica de comunism se năştea aşa, tam-nisam, din pământ, din iarbă verde. D-sa Pompiliu Ionescu ne spune: ” La Liceul de Fete Dr. C.Angelescu miroase a bolşevism, a vânt transnistrean, a sânge şi praf de puşcă şi dinamită. O fată, domnişoară dintr-a VII-a, citeşte şi comentează cărţi comuniste. Spaimă din nimic sau o organizaţie conspirativă în toată regula? Am găsit comunişti la Poştă şi la CFR, de ce nu am găsi şi la Şcoala Secundară, că doar la Universitate avem destui?!”(Vocea Buzăului, an IX, nr. 13, 1935)

Zdrobirea târfei Babilonului

În scopul eradicării concubinajului, în urmă cu 67 de ani, primarul urbei noastre anunţa oficierea unei cununii publice la Biserica Sfinţii Îngeri, unde urmau să păşească pe căile ortodoxiei taman 282 de perechi de concubini. Izbânda era anunţată astfel :” Domnul V. Trandaf, primar al oraşului, şi-a exprimat satisfacţia pentru aducerea pe calea lui Dumnezeu şi a legilor a unei bune părţi din fiii oraşului.”                                 (Acţiunea Buzăului, 2 iunie 1940)

Pardon! Scuzaţi! Bonsoir!

La rubrica „Cronica teatrală”, aflăm cam ce muşterii din înalta societate aduna Sala de Moldavia spre a se clăti cu binefacerile artei teatrale : ” Vine lumea la teatru şi sunt din cei care vin din snobism, distracţie sau chiar clefetire. De remarcat că majoritatea publicului este feminin. Constatăm că din tot corpul didactic secundar, elita intelectualităţii provinciale, vezi cel mult doi profesori, dar, în schimb, profesoarele vin.” (Vocea Buzăului, nr.10, 1929)

Invitaţie la zaiafet, marketing și publicitate

Mare petrecere mare! Buzăul în carnaval! Bunătăţi, băuturică şi veselie provincială, neamule! La „Rubrica Informaţii” se anunţau următoarele : ”În dorinţa de a oferi publicului buzoian o seară de adevărată petrecere, plină de surprize, ziarul nostru organizează un bal mascat şi nemascat, sub patronajul domnului Advocat C. Baciu. În seara balului, la h 12 noaptea, întreaga asistenţă va fi fotografiată la magneziu de către fotograful special. Toată lumea să îşi pregătească un costum cât mai original.” (Vocea Buzăului, nr.8, 1932)  

Oraşul amnezicilor

Buzăul anilor ’20. Exces de zel gospodăresc şi delăsare administrativă. Adică? Să facem cititorul să înţeleagă de unde vine treaba:

„Un cetăţean strein de localitate ne informează că a umblat o zi întreagă prin oraş ca să poată nimeri o stradă, aceasta din cauză că mai toţi proprietarii de imobile, unde sunt fixate tăbliţele, le-au văruit. În afară de aceasta, există şi străzi noi înfiinţate, în cartiere şi oraş, care, pînă în prezent, nu li s-au dat nici o denumire, dar nu au nici o altă formalitate de orientare. În acest caz, d. primar e rugat a lua măsurile de resort.”

(„Vocea Buzăului”, 20 noiembrie 1926)

Lumea… într-o cutie de difuzor

Apariţia radiofoniei, la Buzău, în 1926, a făcut ca întreaga lume să încapă într-o cutie de difuzor. Omul obişnuit putea intra într-o sală de concert, fără a face parte din lumea bună şi lipsit de vestimentaţia de gală cerută de un astfel de eveniment. Radioul deschidea şi el drumul spre lumea nouă.

„De cîtva timp, „Energia”, Societate în nume colectiv din centrul oraşului, a instalat un aparat de radiofonie. Am ascultat concerte din Roma, Toulouse, Breslau, Munchen, Paris şi Viena. Claritatea simfoniei cu care se înregistrează te face să crezi că nu ai fi departe de sala unde are loc concertul.”

(„Vocea Buzăului”, 11 ianuarie 1926)

Pisica aruncată în ograda vecinului

Potrivit unor luări de opinie, în presa buzoiană a anilor ’20-’30, se acreditase ideea că fenomenul prostituţiei se simţea ca la el acasă. Cînd venea vorba cine să rezolve problema, autorităţile vorbeau în dodii şi aruncau pisica în ograda vecinului. Sau, mă rog, prostituata!…

„Se ştie că oraşul nostru este refugiul cel mai bun pentru prostituatele bolnave. Dacă atragi atenţia serviciului sanitar, ţi se răspunde că poliţia are datoria de ale urmări şi executa. Dacă te adresezi Poliţiei, le vei găsi ca fiind croitorese, brodeze, neexistente sau, cel mult, …Hotelurile, dacă sunt pline, zi şi noapte, să nu credeţi că de călători, ci mai mult de aceste păsări călătoare. Aşa că sifilisul şi toate bolile venerice se etalează în toată voia pe stradă, în hoteluri şi pe unde vrei şi nu vrei.”

(„Vocea Buzăului”, 20 noiembrie 1926)

Exagerări? Ferească sfîntul! Rapoartele medicale locale din 1932 confirmau în oraşul Buzău 310 cazuri de sifilis.

Numărat, cîntărit, împărţit

Religioşi sau nu, noi, oamenii, nu putem uita celebra expresie biblică din Cartea lui Daniel „numărat, cîntărit, împărţit”. Pentru orice fărădelege, se crede că există un capăt. Şi uneori este. Din articolul cu titlul „Fostul poliţai Uzum va fi judecat pentru luare de mită”, aflăm următoarele:

„Una din faptele cele mai ruşinoase şi compromiţătoare ale fostului poliţai Uzum au scos capul tocmai acum. Iată despre ce este vorba. Este foarte cunoscut că în timpul d-lui poliţai, în oraşul nostru, jocurile de cărţi luaseră un avînt extraordinar şi rentabil pentru farsori. Un denunţ venit de la Parchet, în 1925, preciza că poliţaiul Uzum primeşte cîte 1000 lei pe fiecare seară din partea unor trişori, pentru a lăsa cît mai lejer jocul de cărţi, într-un local din oraş, care, cu timpul, luase denumirea de tripoul „Uzum”. D. Eugen Enescu, prim procuror, a cercetat la faţa locului, constatînd ca adevărate cele denunţate. În urma probelor, i s-a deschis acţiune publică, conform art.144, al.I şi 165 cp. luare de mită. Aşa poliţai am avut la Buzău.”

(„Vocea Buzăului”, 20 septembrie 1927)    

       Cămătarul de la Filantropica

Jurnalistul şi scriitorul contemporan Tache, care, de curînd, a scos „cartea de week-end”, „Cămătari. Recuperatori”, ar mai avea o porţie bună de scris dacă s-ar inspira din trecutul cămătăriei de altădată. Nici nu gîndeşti unde ar putea găsi cămătari! Oriunde. Dar şi la o Societate Filantropică? Acestea fiind zise, ia să vedem ce ne mai spune presa:

„Sunt aici, în oraş (Buzău, s.n.), multe societăţi filantropice cari, unele din ele, din nenorocire, au încăput pe mîini rele. Una a dat faliment de pe urma unor astfel de indivizi. Unele din aceste societăţi ajunse, printr-un concurs de împrejurări, pe mîna unor indivizi, cari nu au nimic în comun cu morala şi cu bunul simţ, au fost transformate în „birouri oficiale de cămătărie”, iar bieţii oameni ajunşi pe mîinile lor adevărate victime.”

(„Vocea Buzăului”, 29 aprilie 1928)

Adrian Constantin

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

NEWS BUZAU TE TRIMITE LA CINEMA!cinematograf happy cinema 1250x150