Zi de cinema de 1 Decembrie, la Muzeul Judetean Buzau. O portie de propaganda comunista pentru publicul buzoian

film comunist MJBCe inseamna sa ai intr-o echipa de specialisti oameni nepregatiti si, mai mult, inca ancorati, cu stire sau fara, in mocirla ideologica a anilor ’70 – ’80, cand national comunismul indica directia discursiva in toate institutiile de cultura si mai ales in cinematografie? Aceasta era un canal facil de a raspandi propaganda si de a crea false certitudini in randul publicului larg.

Este grav ca o institutie de cultura din anul 2016 oferteaza catre publicul buzoian un film istoric din arsenalul de propaganda al cinematografiei acelei epoci si pune in circulatie prefabricate ideologice ale regimului totalitar de atunci. Inclinam sa spunem ca este un act de iresponsabilitate si un semn ca la Muzeul Judetean Buzau timpul a ramas pe loc, iar dezideologizarea si europenitatea au fost facute de fatada. Delimitarea de ideologii si clarificarea atitudinii fata de trecut trebuia sa fie o necesitate pentru fiecare tara din estul european, expus de decenii la o ideologie osificata si antieuropeana.

 

Am afirmat ca la MJB timpul a ramas pe loc. Da, a ramas pe loc prin modul in care unii oameni, zisi specialisti in istorie, inteleg sa ofere publicului un act cultural si mai ales calitatea acestuia. Ce ofera insa aceasta institutie? Propaganda comunista?! Acest lucru s-a intamplat la Muzeul Judetean Buzau, cu ocazia sarbatoririi Zilei Nationale a Romaniei. In cap de lista a activitatii proiectate pentru sarbatorirea acestei zile a fost o invitatie la vizionare de film, si anume a filmului istoric romanesc „Pe aici nu se trece“ (1975), in regia lui Doru Nastase. Buzoienii au putut vedea un film din marele arsenal de propaganda al anilor ’70 – ’80, cand filmul ideologic sufoca piata de film autohtona. Filmul „Pe aici nu se trece“ se inscrie in galeria filmelor propagandistice, alaturi de alte filme precum „Bariera“ (1972), „Conspiratia“ (1973), „Departe de Tipperary“ (1973), „Tatal risipitor“ (1974), „Roscovanul“ (1976), „Doctorul Poenaru“ (1978), „Ultima frontiera a mortii“ (1979), „Bietul Ioanide“ (1980) si lista ar putea continua. Filmele nu sunt lipsite de unele calitati si mai ales au in distributie actori de geniu ai cinematografiei romanesti, dar sunt intoxicate de ideologie la maximum. In toate aceste filme, regimul voia sa imprime ideea ca Partidul Comunist a fost prezent si activ in toate marile momente ale istoriei contemporane a Romaniei, mai mult, ca a fost singura forta progresista care pregatea viitorul de aur al natiunii romane.

Ce aratam publicului? Un film istoric al carui subiect se consuma in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial sau un film de propaganda, care falsifica istoria si pune in circulatie mesaje ideologice, asa cum o cereau Tezele din iulie 1971 ale lui Nicolae Ceausescu in ceea ce priveste asanarea totala a vietii culturale din Romania comunista? Muzeul Judetean Buzau o fi depasit oare etapa tezelor din iulie 1971? Nu prea credem. Filmele de acest gen sunt astazi documente istorice despre cum se facea propaganda atunci si nicidecum niste filme istorice autentice, care sa serveasca artistic reconstituirea echilibrata a istoriei unui moment istoric.

Nicio epoca a istoriei Romaniei nu a scapat unui demers metodic de falsificare. In cazul in care nu pregatesti publicul, in sensul de a face o cronica de film, adecvata, la inceputul difuzarii, acest lucru echivaleaza cu a recicla si a repune in circulatie mesaje propagandistice din anii dictaturii comuniste. Oare ce si-a propus personalul stiintific de la MJB? Sa conecteze publicul buzoian la vechi mesaje ideologice?

Propun sa nu mai pierdem timpul cu aspecte de critica de ordin istoric si sa spicuim cateva secvente interesante din film. Suntem intr-o scoala de ofiteri de prin Ardeal, inainte de iesirea Romaniei din alianta cu puterile Axei, o scoala de instructie militara, aflata sub controlul unui ofiter nazist. O parte din film prezinta scene din viata de pregatire militara a viitorilor ofiteri, dar si relatiile dintre militarii romani si germani, dorind sa se arate, in mod evident, ura fata de ocupant si atitudinea revansista si tacuta, in asteptarea unei schimbari politice. Pe acest fond, apare un tanar elev al scolii, un muzician celebru, care nu se conformeaza rigorilor scolii militare si are atitudini pacifiste deschise. El este oaia neagra a companiei si starneste animozitatile camarazilor. Este intruchiparea lipsei de patriotism si abnegatie, cum ar zice discursul nationalist, in varianta comunista. Atitudinea fata de acest personaj evocat aici pune in evidenta ura contra intelectualilor si individualismului, mai bine zis, contra celor care nu se conformau mentalitatii colectiviste. Tanarul devine expresia nonconformismului, drept urmare, trebuie pus la stalpul infamiei si chiar pedepsit de catre camarazi, prin administrarea unei corectii fizice, in dormitorul companiei si apoi supus unei  instructii, in buna traditie a caprariei. Pacifismul lui este dezavuat si de superiori. Trebuie sa fie disciplinat, pentru ca are personalitate. Statul extirpa fara mila nesupunerea. Educativ si moralizator, nu? Ma cuprinde sila! Astfel de corectii erau practicate foarte des si in armata romana din epoca socialista. Bestialitate acceptata, avand drept protagonisti personaje din regnul animal. Destinul tinerilor elevi ai scolii de ofiteri nu putea fi decat unul eroic, acela de a infrunta, cu niste pusti, cateva mitraliere de companie si grenade, ofensiva unei divizii de tancuri inamice. Haida de! Micii Rambo de Romania opresc neindoielnic blindatele! Desi sunt cu instructia de front neterminata si nu au experienta, fac minuni de vitejie. Ce este de inteles de aici? Pregatirea ideologica poate suplini, in extremis, pregatirea aplicata de front. Sublima vrajeala! Mesaje de propaganda insotesc intregul film, insa, din pacate, nu este aici locul sa mentionam in amanunt toate aceste mesaje. Bineinteles ca din film nu puteau lipsi comunistii si rolul lor activ in alungarea bandelor hitleriste!!! Comunistul din film este un taran ardelean, care abandoneaza vitele si coasa si se arunca activ in politica. Nici minte multa nu pare sa aiba, dar vorba ceea: prost, prost, dar hotarat, adica perfect pentru resursa umana a partidului. Este un comunist in misiune! Este atat de convingator in discurs prin educatia de partid insusita, incat reuseste sa-si converteasca si tatal, marind astfel numarul de membri ai celulei de partid din localitate. Tatal comunistului devine el insusi un comunist convins, gata sa ajute partidul. Nazistii il captureaza si il duc in fata plutonului de executie. Sub ploaia de gloante, acesta striga: „Traiasca Romania Mare!“, dar nu omite sa aminteasca si noua sa optiune ideologica, zicand: „No, si daca e pa asa, traiasca si comunistii!“. Atunci, un ofiter nazist trage cu fanatism in muribund, adica in marele inamic bolsevic. Personajul are privilegiul nu numai de a muri ca patriot, ci si ca erou al clasei muncitoare. Ridicol!

Revin si intreb pe cei din sectia de istorie de la MJB: v-ati propus sa faceti propaganda comunista de 1 Decembrie, in institutia dumneavoastra? Sfidati valorile democratiei si ale unei gandiri eliberate de propagandism ideologic? Sfidati apartenenta la spiritul democratiei, asa cum il intelegem cei care am dorit sa ne delimitam de o epoca de rusine, care a supus individul unui proces activ de inginerie sociala. Sfidati?

Rusine, domnilor muzeografi care ati proiectat acest demers! Il consider hilar, neigienic din punct de vedere democratic si chiar periculos. Consider ca un profesor de istorie echilibrat si care intelege sa isi onoreze disciplina predata, ar fi facut un pustiu de  bine sa nu isi duca elevii la MJB pentru aceasta parte a ofertei culturale. Oferta dumneavoastra culturala, prin acest film, a fost una toxica. Spectatorul ar fi facut bine sa treaca pe la ROMCARBON Buzau si sa-si achizitioneze, inainte de vizionare, o masca de gaze si sa nu isi uite nici pachetul pentru decontaminare individuala.

Adrian Constantin 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează