Istoria neromantata a MASONERIEI din trecut pana in prezent. Vezi aici cati masoni are Buzaul, care sunt lojele active si ce pozitie are Biserica (EPISODUL I)

Istoria Masoneriei trecut prezent viitorMotto: “Din cascatul mare cat lumea va iesi Antihristul” – F.M.Dostoievschi

PARTEA I - Subiect delicat dar totodata interesant – Masoneria (francmasoneria) a infierbantat mintile multora fara ca sa se stie originile adevarate si scopul acesteia. In prezent reprezentantii si membrii vizibili sau nu ai lojelor continua cum pot crezul si ritualurile acestei grupari.

Pe cat posibil ne-am aplecat la un studiu amanuntit asupra istoriei adevarate a Masoneriei si de ce nu a implicatiei ei in societate, in Serviciile Secrete, Parlament, partide politice, invatamant, Justitie si in institutiile statului (Politie, Jandarmerie, Armata). Nadajduim sa ajungem cu descrierea acestei societati secrete/discrete pana in prezent si sa prezentam si o oarecare actualizare a lojelor din Buzau (incepand cu loja “Lumina” din 1879) si a gruparilor satelitare ale lor (Clubul Rotary, Lions si altele). Cu siguranta apartenenta la Masonerie nu este o infractiune, atata timp cat se respecta Legile tarii, Constitutia si o oarecare moralitate. Astazi primul episod.

 

Istoricul neromantat al Francmasoneriei Mondiale

După izgonirea din rai istoria omului continuă cu cele două ramuri: cea a lui Set (fiii lui Dumnezeu) - binecuvântată şi cea a lui Cain  revendicat, cu dreptate, de francmasoni a fi protopărintele lor. Duhul magic al acestuia şi al semintiei sale s-a remarcat prin inventarea uneltelor, tehnicii, tehnologiei, artei, instrumentelor. Mason  înseamnă propriu-zis “zidar”; omul de tip cainit se vrea şi el a fi un „zidar”, un „ziditor”, dar nu mai se aseamănă Ziditorului său.

Înrăutătirea progresivă a seminţiei magice („masonice”) cainite a determinat luarea hotărârii radicale de stârpire (eliminare) fizică prin potopul universal. În urma acestuia supravieţuiesc cei opt inşi: Noe cu fii săi (Sem, Ham şi Iafet) şi soţiile lor, din seminţia semită binecuvântată a drepţilor (religioşii „ortodocşi”).

Dar, contrar ideilor optimiste ale evoluţioniştilor, situaţia se înrăutăţeşte din nou, şi neamurile postdiluviene: semiţii, iafetiţii şi hamiţii cad în idolatrie şi masonerie. Că aşa au stat lucrurile ne dovedeşte momentul zidirii Turnului Babel, unirea neamurilor împotriva lui Dumnezeu:

“1.Şi era tot pământul un rost şi un glas la toţi. 

2. Şi fu după ce au purces ei de la răsărit, aflară câmpu în locul lui Senaar şi lăcuiră acolo.  

3. Şi zise om cătră vecinul său: „Veniţi să facem cărămizi şi să le ardem în foc”. Şi le fu lor cărămida în loc de piatră, şi varul le era lutul. 

4. Şi ziseră: „Veniţi să ne zidim noao cetate şi turnu căruia vârful va fi până în ceriu, şi vom face noao nume mai nainte decât ne vom răsipi pre faţa a tot pământul”.

5. Şi pogorî Domnul a vedea cetatea şi turnul carele l-au zidit fiii oamenilor.

6. Şi zise Domnul: „Iată, un neam şi un rost tuturora, şi aceasta au început a face. Acum nu va lipsi dentru dânşii toate câte vor apuca a face.

7. Veniţi şi, pogorând, să turburăm acolo limbile lor, pentru ca să nu auză fiestecarele  glasul aproapelui său”.

 8. Şi-i răsipi pre dânsii Domnul de acolo preste faţa a tot pământul, şi potoliră a face cetatea şi turnul.

9. Pentru acea s-au chemat numele ei Turburare, pentru că acolo au turburat Domnul rosturile a tot pământul şi de acolo au răsipit pre dânsii Domnul preste faţa a tot pământul.

# Facerea IV, 17: „Şi cunoscu Cain pre femeia lui, şi zămislind născu pre Enoh. Şi era zidind cetate, şi numi cetatea pre numele fiului lui, Enoh.”( Francmaçon fr.,  freemason engl. = zidar liber).

            Interesant este faptul că francmasonii nu fac de obicei nici o referire la acest moment crucial al istoriei omenirii. În loc de aceasta se face o trecere la alt moment important din istoria construcţiilor: Templul Regelui Solomon. Originile societăţilor francmasonice sunt destul de greu de trasat cu siguranţă, cronologia prezentând fluctuaţii semnificative. Totuşi, pentru apariţia francmasoneriei moderne speculative se propune ca dată secolul XVII şi ca loc - Scoţia. Francmasoneria operativă, breslele de zidari constructori de catedrale, aveau o organizare în mare parte secretă, bazată pe un „crez” filosofic comun, cum ar fi cel mai timpuriu care s-a păstrat, datat în jurul anului 1400 numit “The Old Charges”, o scriere ermetico-moralistă. Doctrina francmasoneriei se bazează pe o mitologie proprie, fiind legată de Egipt şi Templul lui Solomon.

            “Împărăţiei III, Cap. V

            1. Şi trimise Hiram, împăratul Tirului, slugile lui cătră Solomon, pentru căci au auzit că pre el au uns întru împărat în locul lui David, tătâne-său, căci iubind era Hiram pre David toate zilele.  

            2. Şi au trimis Solomon cătră Hiram,  zicând:

            3. „Tu ştii pre tată-mieu, David, că nu putea ca să zidească casa numelui Domnului Dumnezăului mieu, de cătră faţa războaielor ce l-au încunjurat pre el până i-au dat Domnul pre ei supt urmele picioarelor lui.

            4. Şi acum au odihnit Domnul Dumnezăul mieu mie, pre împrejur nu iaste hiclean, nu iaste tâmpinare rea.

            5. Şi iată, eu zic să zidesc casă numelui Dumnezăului mieu, în ce chip au grăit Domnul cătră David, tatăl mieu, zicând: 'Fiiul tău, pre carele voiu da în locul tău pre scaunul tău, acesta va zidi casa numelui Mieu'.

            6. Şi acum porunceaşte si să-m taie leamne den Livan. Şi iată, robii miei, împreună cu robii tăi, şi simbria lucrului tău da-voiu ţie, după toate câte vei zice; căci tu ştii că nu iaste la noi ştiind leamne a tăia, precum şidoneanii”.

            7. Şi fu după ce înţelease Hiram cuvintele lui Solomon, să bucură foarte şi zise: „Blagoslovit 

Dumnezeu astăzi, Carele au dat lui David fecior întelept preste norodul cel mult acesta”.

            8. Şi au trimis Hiram cătră Solomon, zicând: „Auzit-am de toate carele ai trimis cătră mine. Eu voiu face toată voia ta la leamne de chedru şi de pefcu.

            9. Robii miei le vor pogorî pre eale de la Livan la mare şi eu le voiu pune pre eale plute, den locul carele vei trimite cătră mine; şi le voiu scutura pre eale acolo şi tu le vei rădica. Şi vei face voia mea, ca să dai pâine casii meale”.

            10.Şi era Hiram dând lui Solomon chiedri si pini şi toată voia lui.

            11. Şi Solomon au dat lui Hiram 20 000 de cori de grâu şi mahil casii lui şi 20 000 de veth de untdelemnu pisat; într-acesta chip da Solomon lui Hiram pre an.

        12.Şi Domnul au dat întelepciune lui Solomon, înce chip au grăit lui. Şi era pace întru mijlocul lui Hiram şi întru mijlocul lui Solomon, şi puseră făgăduinţă întru mijlocul lor.”

            Reproducem în continuare pasaje din Sfânta Scriptură spre a limpezi aspectele întunecoasei mitologii francmasonice legate de personajul Hiram, asimilat într-un fel lui Osiris. Dar nimic de acest fel în Cartea Sfântă:                           Cap. VII

1.  Şi au trimis împăratul Solomon la Tiros şi au luat pre Hiram de la Tiros,

2.        Fecior unii fămei văduve, şi acesta den fealiul lui Neftalim, şi tatul lui, om tirian, meşter de aramă şi plin de meşterşug şi de priceapere şi conoştinţă a face tot lucrul cu aramă. Şi să duse cătră împăratul Solomon şi au făcut toate lucrurile.

3.        Şi au topit pre cei 2 stâlpi la elamul casii, şi 18 coti înăltimea stâlpului, şi împrejurul 14 coţi împrejura pre el, şi grosimea stâlpului, de 4 deagete săpăturile, şi aşa stâlpul al doilea.

4.        Şi doao glăvânte deasupra au făcut să le dea preste capetele stâlpilor, vărsătură de aramă; de 5 coţi înălţimea unii glăvânte şi 5 coţi înălţimea glăvântei a doua.

2.Babel, Babilon;            3.III Regi

4.de către fata: din cauza. Biblia 1688, notă, p. 959

5.Pefcu, s. m.: chiparos, Idem, Glosar, p. 943

6.Cori, s. m. pl.: măsură de capacitate, Idem, Glosar, p. 936

7.Mahil, s. n.: hrană, provizie, Idem, Glosar, p. 941

8.Veth, s. m.: măsură de capacitate, Idem, Glosar, p. 948

5. Şi au făcut doao mreji, ca să acopere glâvânta stâlpilor, şi mreajă la o glăvântă şi mreajă la glâvânta a doua; şi lucru spânzurat, doao rânduri de rodii de aramă mrejite, lucru spânzurat, rând preste rând, şi aşa au 18 făcut la a doua glăvântă.

6.  Şi glăvânte preste capetele stâlpilor, lucru de crin, 19 după elam, de 4 coţi.

7. Şi polimar preste amândoi stâlpii, şi deasupra coastelor bold, şi de rodii 200 de rânduri preste căpeteaua a doua.

8.  Şi s-au pus stâlpii lui elam al besearecii şi au pus un stâlp şi au numit numele lui Iacum şi au pus stâlpul al doilea şi i-au numit numele lui Voloz.

9. Şi preste capetele stâlpilor, lucru de crin; şi să săvârşi lucrul stâlpilor.”

Arhitectura Sfântului Templu din Ierusalim a fost preluată de nesfânta masonerie cu simbolistica minţilor căzute ale „fraţilor arhitecţi”: „De fiecare parte a uşii se află o coloană goală, din bronz, având un capitol suportând  rodii întredeschise. Pe trunchiul coloanei din stânga de la intrare, adică coloana aflată la nord, se găseste litera J (de la Jakin) pe cea a coloanei din dreapta, sau la miazăzi, se află litera B (de la Boaz).”Cu timpul masoneria operativă este înlocuită de masoneria speculativă ai cărei membri provin la început din rândurile burgheziei scoţiene şi engleze având ca reprezentanţi pe scoţianul  William Schaw (1550-1602) şi pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617-1692), iniţiat în anul 1646.

Variante. Reprezentanţi.

            Fiind rodul intrigilor omeneşti – sub influenta demonica clara, masoneria cunoaşte o serie întreagă de variante, rituri, „acceptate”, „regulate” sau tot soiul de dizidenţe. De aceea, socotim suficient în iconomia lucrării noastre a descrie ca exemplu ritualurile de iniţiere în masoneria suedeză:

VA URMA

PARTEA A II A

CE SPUN SFINTII BISERICII SI CANOANELE

Afurisania împotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului (1815):

            „Prin urmare, spunem că, oricine fiind îmbrăcat in sfintele veşminte cu epitrahil şi omofor, şi un astfel de om vă va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi şi Înger din cer, anatema să fie. (Galateni, I, 8-9) Deci, oricâţi se alătură cu grăbire acestei slujbe drăceşti şi nelegiuite a francmasoneriei, şi toţi cei ce îi urmează în mândria şi rătăcirea lor, să fie afurisiţi şi daţi anatemei de către Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare şi dezlegare.Suspinând şi tremurând,precum Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere IV, 14). Pământul se va deschide şi îi va înghiţi ca pe Dathan şi Aviron (Numeri XVI, 31-32). Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, şi partea lor cu Iuda vânzătorul. Îngerul Domnului îi va izgoni cu sabia de foc, şi, până la sfârşitul vieţii lor, nimic nu vor dobândi. Fie ca lucrările şi meşteşugurile lor să fie blestemate şi să se înece într-un nor de praf, ca o arie de treierat în miezul verii. Şi toti cei ce vor stărui în răutatea lor vor avea parte de o atare răsplată. Dar toţi cei ce vor ieşi din mijlocul lor şi se vor deosebi, şi vor scuipa urâcioasa lor erezie, şi se vor lepăda de blestemata lor mândrie, unii ca aceştia vor primi plata zelotului Fineas; adică vor fi binecuvântaţi şi iertaţi de către Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea singură neamestecată şi nedespărţită, Unul Dumnezeu în fiinţă, şi de către noi, smeriţii Săi slujitori.”

Hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 11 martie 1937 - singurul Sfânt Sinod care a osândit făţiş Francmasoneria, oare de ce ultimul? Dumneavoastră trebuie să vă răspundeţi singuri....!

            Spicuim din hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care îşi exprima cândva clar poziţia faţă de această organizaţie ocultă şi de metodele sale de lucru:

            - Francmasoneria  învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului, ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe câţi mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria îi rupe de Biserică şi, având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi.

            - Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, negând ideea unui Dumnezeu personal, diferit de lume, şi ideea omului ca persoană deosebită, destinată nemuririi.

            - Din raţionalismul şi naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic, respingând orice educaţie care rezultă din credinţa religioasă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras, în toate acţiunile omului, sunt ideile Francmasoneriei.

            - În lojile francmasonice se adună la un loc evreii şi creştinii, şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile lor cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta înseamnă că, religia creştină nu ajută la cunoaşterea adevărului şi dobândirea măntuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte a lui Hristos sunt consideraţi superiori creştinilor, din punctul de vedere al cunoaşterii advevărurilor cele mai înalte şi al mântuirii. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii din adepţii lor nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă religioasă. În orice caz, prin acest cult, francmasoneria vrea să se substituie orcărui alte religii, deci şi creştinismului. În afară de motivele  acestea de ordin religios, Biserica mai ia în considerare şi motive de ordin social, când întreprinde acţiunea sa contra francmasoneriei.

            -Francmasoneria  este un ferment de continuă şi subsersivă  subminare a ordinii sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât acelea care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice pe care nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o singuranţă în viaţa statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc, pe care acei funcţionari l-au prestat statului, ei dau un jurământ păgânesc.

            - Francmasoneria luptă împotriva legii naturale voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.

VA URMA

Istoria Masoneriei trecut prezent viitor

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Continut recomandat