”Roata Vieții” - Intermezzo (ep. III)

Roata Vietii Erminii Skaspeare News BuzauNe vom folosi de ocazia acestui ”intermezzo” pentru a oferi o perspectivă religioasă, una laică și o scurtă privire de ansamblu asupra acestui fascinant subiect: rarisimele reprezentări ale ”Roții Vieții (Lumii)” în România și semnificațiile lor.  Deși extrem de rară în cadrul temelor religioase pictate în lăcașurile de cult din România, ”Roata Vieții” este canonică.

Tema este detaliată în ”Erminia picturii bizantine”, manual de referință pentru zugravii de biserici alcătuit de Dionisie din Furna (începutul sec. XVIII). Vom cita fragmente in-extenso, deoarece oferă un ajutor semnificativ la descifrările ulterioare: 

 

Lumea asta zadarnică

            Fă un rotocol mic și înlăuntrul lui fă un om bătrân, cu barba rotundă, purtând o coroană pe cap și îmbrăcăminte împărătească, avându-și mâinile întinse într-o parte și în cealaltă și ținând în mâini o năframă. Și [de jur] împrejurul rotocolului, scrie așa: ”Lumea cea zadarnică și amăgitoare".

            Iar pe dinafara întâiului rotocol, ocolește altă roată mai mare, iar între aceste două rotocoale, ocoleste patru jumătăți de roate, în chipul crucii, și în mijlocul lor fă cele patru timpuri ale anului: primăvara, vara, toamna și iarna. Deci, sus fă primăvara […]. Iar în latura cea de-a dreapta, fă vara […]. La partea cea din jos fă toamna […]. Iar în latura cea de-a stânga fă iarna […].

            Iar pe dinafară de rotocolul al treilea și al celui mai mare, fă cele șapte vârste ale oamenilor într-acest chip:

            Jos, la latura cea din dreapta rotocolului, fă un prunc ridicându-se și scrie înainte, deasupra roatei, [așa]: ”Prunc de 7 ani”.

            Și mai sus fă altul mai mare și scrie: ”Copil de 14 ani”.

            Și mai sus iarăși fă altul, [flăcau] cu mustața [mijind], și scrie: ”June de 21 de ani”.

            Iar sus în vârful roatei fă voinic cu începere de barbă, purtând coroană [în cap] și îmbrăcăminte împărătească, șezând pe un scaun și sub picioare cu o pernă, avându-și mâinile întinse într-o parte și în alta, și în mâna cea dreaptă ține sceptru, iar în cea stângă o pungă cu bani; iar din jos de dânsul, deasupra roatei, scrie: ”Tânăr de 28 de ani”.

            Iar mai jos de dânsul, la partea cea de-a stânga, fă pe altul cu barba ascuțită povârnit pe spate și uitându-se în sus, și scrie: ”Bărbat de 48 de ani".

            Iar mai jos de el, fă pe altul cu căruntețe, zăcând cu fața în jos, și scrie: ”Bătrân de 56 de ani”.

            Iar mai din jos de dânsul, fă pe altul, cu barba albă și pleșuv, căzut [pe brânci] cu fața în jos, avându-și mâinile atârnate (în jos de oboseala), și scrie: ”Unchiaș de 75 de ani”.

            Iar dedesubtul roatei, fă o groapă și într-însa un balaur mare, având în gura lui un om cu fața în jos, văzându-se până la mijloc; și lângă balaur, în groapă, moartea, ținând în mână o coasă mare, pe care o pune pe grumazul bătrânului și-l trage jos.

            Scrie și cuvintele acestea, la prunc: ”Oare când, trecând [vremea], voi merge la cele de sus”. Iar la copil, [scrie] acestea: ”O, anule, treci [mai] curând, ca să merg în sus mai degrabă!”. La june, [scrie] acestea: ”Iată venii aproape a ședea în scaun”. La tânăr [scrie] acestea: ”Care om este mai sus decât mine, [și cine poate să mă covârșească]?” La bărbat, [scrie] acestea: ”Oare, o anule, precum văd, a trecut tinerețea!” La bătrân, [scrie] acestea: ”O, cum mă amăgiși pe mine, ticălosul,  o lume mincinoasă!” Iar la unchiaș [scrie] acestea: ”Amar, amar,  o, moarte, cine poate să scape de tine?”. Iar la groapă [scrie] acestea: ”Iadul atotmâncător și Moartea”.

Iar la acela pe care îl înghite balaurul, acestea: ”Amar, și cine mă va izbăvi pe mine din iadul atotmâncător?”.

            Și fă de-a dreapta și de-a stânga roatei doi îngeri, având la capetele lor jumătăți de ceasornic și întorcând ei roata cu funii; și la îngerul din dreapta scrie: ”ziua”, iar la îngerul cel de a stânga scrie. ”noaptea”. Și deasupra roatei scrie acest titlu: ”Viața trecătoare a lumii celei amăgitoare””1.

            La rândul ei, lumea laică a produs propria variantă, iar cel mai celebru exemplu îl aflăm la William Shakespeare:

”Copil mai întâi,

Scânceşte şi varsă în braţele doicii.

Apoi şcolar plângându-se, cu ghiozdanul lui

Şi faţa proaspătă dimineaţa, târându-se ca melcul

Fără nici un chef la şcoală.

Apoi îndrăgostitul,

Oftând ca foalele nişte balade pline de suspin

Pentru chipul iubitei.

Soldat după aceea,

Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,

Plin de ambiţie pentru gloria lui, iute,

Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei

Chiar şi în gură de tun.

Pe urmă judecător,

Cu burta rotundă, căptuşită de claponi din cei buni

Cu ochii severi şi barba tunsă domneşte,

Plin de zicale înţelepte şi pilde moderne;

Astfel îşi joacă rolul.

Cea de-a şasea vârstă se schimbă

În nişte nădragi slăbănogi şi papuci,

Ochelarii pe nas şi chimirul într-o parte,

Pantalonii din tinereţe, păstraţi, sunt largi cât hăul

Pe coapsele micşorate; vocea puternică, bărbătească,

I s-a-ntors la glasul piţigăiat de copil, ţiuie

Şi fluieră în auz.

Ultima scenă din toate,

Care încheie ciudata istorie plină de evenimente

Este a doua copilărie şi totala uitare,

Fără dinţi, fără ochi, fără gust, fără nimic”2.

Când ne referim la o ”variantă laică” ne bazăm mai mult pe mediul de manifestare. Nu este nici locul și nici timpul să detaliem componenta astrologică* străvezie a citatului de mai sus.

***

În fine, și niște scurte delimitări conceptuale.

Există 2 motive distincte, care nu trebuie confundate,  deși împrumută reciproc elemente: Roata Vieții (alternativ numită a Lumii; preponderent religioasă) și Roata Fortunei  (Norocului - preponderent laică):

”Didron, în comentariile sale la această iconografie, ne atrage luarea aminte ca să nu confundăm roata vieții omenești, a vârstelor și a dorințelor omului, cu roata norocului ce-și împârte hatârurile la întâmplare. Într-adevar, prima înfățiseaza ciclul ineluctabil i invariabil caruia îi sunt supusi toti oamenii deopotriva, pe când cea de-a doua roata vadeste capriciul unei divinitati sovaitoare“3.

Din documentarea noastră, în studiile tematice4 referitoare la ”Roata Vieții” lipsesc tocmai cele 3 (trei) referiri buzoiene. Nu știm cum să explicăm acest fapt...

(va urma)

V.I.M.

Note: 1. Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000; 2. William Shakespeare - As  You Like It, Act II, s. Vii; 3. Maria Golescu - Roata lumii, în Revista istorica română, vol. IV/1934, p. 297; 4. Cristina Bogdan - Nestatornica roata a lumii si primejdioasele ei valuri (1), Cultura,  235 / 06.08.2009, Fundația Culturală Română.

*O precizare necesară: Atunci când ne referim la semnificații astrologice, suntem departe de a ne raporta la ”horoscopul” publicat zilnic prin presă, la fătucile minijupiste care fac pe astroloagele pe la TV cu laptopul în poală sau la alte cioace de gen.  Rugăm cititorii să opereze delimitările necesare!

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Continut recomandat