FOTO - Pivnița brâncovenească de la Izvoru Dulce – Nenciulești ( județul Buzău ). Un posibil brand local pentru turismul cultural si oenologic din zonă

Nenciulesti pivnita NewsBuzauÎn comuna Merei, mai precis între satele Izvoru Dulce și Nenciulești, în punctul numit „La Musceleanu între vii“, poate fi vazută o movilă de pământ, care ascunde o pivniță medievală, cel mai probabil datată, după tehnica de construcție, finalului de veac al XVII-lea, aparținând stilului arhitectural al epocii brâncovenești.

Nu este deloc exclus ca această pivniță, cu rol funcțional de cramă pentru depozitat vinuri, să fi aparținut suveranului valah Constantin Brâncoveanu sau să fi avut chiar și dublul rol de casă princiară de odihnă și de „preumblare“, așa cum ne sunt descrise în cronici astfel de imobile, unde acesta venea, pe la culesul viilor, alături de dregători, slujitori și curteni, fiind una dintre destinațiile în care se îmbina pragmatismul negustoresc al suveranului cu orele dedicate loisirului. În orice caz, cunoaștem faptul că în zona cuprinsă între Urlați, Tohani, Istrița și Dealul Mare și nu numai, Brâncoveanu deținea moșii de exploatare viticolă, iar vinurile sale deveniseră marfă de export, care îi aducea sume substanțiale de bani, potrivit condicilor visteriei.

Astfel de construcții prevăzute cu crame și pivnițe au existat în zona Carpaților de Curbură, iar pivnița-cramă de la Izvoru Dulce - Nenciulești o putem privi ca pe  un reper pe hartă medievală a domeniilor de exploatare viticolă din acea epocă. Precizăm, spre exemplu, faptul că în 1692, Constantin Brâncoveanu a construit la Tohani (județul Prahova)  o cramă și un conac unde făcea popas în drumul său spre Focșani și, tot în acest an, este atestată casa princiară dintre viile Urlațiului, ambele având pivnițe largi și masive pentru depozitarea unor mari cantități de vin. Pivnițele cu rol de cramă sau cele ale caselor construite în stilul arhitectural al epocii brâncovenești, atât cele care au aprținut suveranului, cât și cele pe care le întâlnim în cazul caselor nobiliare cu pivniță, nu sunt doar expresia unor tradiții arhitectonice acumulate în epoca lui Matei Basarab și a lui Constantin Brâncoveanu, ci și a gustului estetic al unei elite din acea perioadă, care a știut să selecteze și să asimileze, într-o manieră proprie, în activitatea ei edilitară, influențe arhitecturale și arhitectonice venite atât dinspre Occident, cât și dinspre Orient, conferindu-le o armonie aparte și un rafinament demn de menționat.

            Astfel de pivnițe sunt des întâlnite în arhitectura civilă a curților princiare și nobiliare și în mediile ecleziastice din Valahia veacului al XVII-lea. Atât privind epoca lui Matei Basarab, cât și cea a lui Constantin Brâncoveanu, siturile arheologice ne certifică existența unor pivnițe masive și spațioase, cu rol de depozitare și conservare a unor diverse produse și, în special, a vinului. Pivnițele constituiau o componentă de marcă a arhitecturii laice și nu numai, evidențiind complexitatea la care ajunsese în epocă activitatea edilitară civilă și ecleziastică. Aceste pivnițe erau o componentă indispensabilă a caselor princiar-nobiliare din epocă. Aceste case se evidențiau prin arta decorativă exterioară de excepție, alături de multe alte dependințe cu rol gospodăresc, precum cuhnii, băi cu specific oriental, grajduri, hambare, magazii și, nu în ultimul rând, bisericile-paraclis, nelipsite din peisajul curților princiar-nobiliare. Pivnitele din veacul al XVII-lea se întindeau, în mod obișnuit, pe toată suprafața construcției, fiind amenajate la subsolul caselor princiare, nobiliare sau egumenești.

Specialiștii în arhitectură au stabilit faptul că în această epocă existau trei tipuri de soluții constructive pentru modul de realizare a acestor pivnițe, dar și o variantă care sintetiza cele trei soluții. Această varianta de sinteză consta în dispunerea în jurul unui stâlp central a patru compartimente egal acoperite cu bolți semicilindrice. Acest sistem îl întâlnim în mod obișnuit mai ales în cazul arhitecturii pivnițelor epocii brâncovenești în ceea ce privește sistemul de boltire.

În cazul pivniței de la Izvorul Dulce - Nenciulești vorbim despre o construcţie subterană impresionantă, cu o singură alveolă, sprijinită pe o coloană centrală, în jurul căreia sunt amplasate patru bolţi în calotă semisferică.  Din punct de vedere al sistemului constructive, putem fi siguri de faptul că pivnița prezintă sistemul specific epocii brâncovenești, cu patru bolți-calote sferice, sprijinite pe un stâlp central, cu ziduri groase de circa 1.00 m, din zidărie de cărămidă și piatră (tipul „opus mixtum“). De asemenea, pivnița are canale de aerisire pe laterale (canale pătrate) și este pe trei sferturi îngropată în pământ. Această cramă, construcția subterană,  a avut, după toate probabilitățile, și o locuinţă supraterană, unde, probabil, a stat personalul angajat în activitățile viticole sau se caza  domnitorul atunci când se afla în vizitele sale la domeniul viticol din această parte a principatului. Din păcate, nu se cunoaște nimic despre locuința care se găsea deasupra acestei pivnițe, singurul lucru ce amintește de aceasta fiind treptele de piatră de pe fațada nordică și care duceau, în mod cert, la nivelul locuinței. Adaugăm și faptul că pivnița are propriul său sistem de ventilație, care ar asigura și în momentul de față, dacă ar avea geamuri și ușă, o temperatură constantă.

Pivnița de la Izvoru Dulce – Nenciulești constituie o mărturie indubitabilă a arhitecturii epocii. Din nefericire, deși se află pe lista monumentelor istorice și ar trebui să beneficieze de protecție și de încadrarea ei într-un program de restaurare sistematic, cu toate că au existat semnale repetate în ceea ce privește starea de colaps în care se află, nu au existat demersuri în măsură să fie reabilitată ca monument istoric și să poată fi încadrată, așa cum este firesc, în circuitul turismului cultural, dar și a turismului oenologic. Afirmăm acest ultim aspect, legat de turism, mai ales în situația în care zona este puternic angrenată în activități economic-viticole, prin implicarea întreprinzătorilor de profil.

În acest sens, lansăm încă o dată un S.O.S.! pentru salvarea pivniței brîncovenești de la Izvorul Dulce – Nenciulești. Mai dorim să semnalăm și faptul că situația alarmantă în care se găsește acest obiectiv de patrimoniu a fost adusă la cunoștinta europarlamentarului Mircea Diaconu, cel care a lansat campania „Harta Patrimoniului Rănit“ și care urmează să pledeze în fața Parlamentului Europei pentru salvarea unor astfel de monumente istorice aflate într-un stadiu avansat de degradare, cu ocazia „Anului European al Patrimoniului Cultural – 2018“.

Putem afirma, fără dubii, faptul că acest obiectiv de patrimoniu poate deveni un punct de atracție, neîndoielnic, pe harta turismului cultural al zonei și, mai mult decât atât, pe harta turismului oenologic, având oportunitatea existenței în zonă a unor întinse domenii viticole, care pun în circuitul economic o mare diversitate de vinuri care sunt apreciate pe piața externă. Pivnița brâncovenească de la Izvoru Dulce - Nenciulesti se află pe Drumul Vinului care  pornește din satul  Ciuta, duce spre sud, lamănăstirea Ciolanuși la Tabăra de sculptură de laMăgurade lângăHaleș, până laMierea și apoi continuă pe versantul sudic al dealului Istrița, spreMerei,Sărata-Monteoru și Pietroasele. De aici, acest drum viticol continuă în județul limitrof, Prahova, cu localitățile Mizil, Tohani, Ceptura, Urlați, Valea Călugărească, Bucov, Boldești-Scăieni și Filipeștii de Pădure.

Dată fiind existența unei zone cu o intensă exploatare viticolă în arealul în care se află obiectivul de patrimoniu, se poate opta pentru un proiect de restaurare a cramei brâncovenești, care să avanseze și o ofertă turistică atât în plan cultural, cât și în ceea ce privește turismul oenologic. Potențialul de dezvoltare al zonei, din punct de vedere viticol, este demn de menționat, iar pasionații de vinuri și nu numai pot fi atrași de vizitarea  cramelor și de discuții avizate cu oenologi și producători din zonă.Tot aici mai pot fi reperați meșteșugari locali, care încă mai practică arta dogăriei și împletitul coșurilor tradiționale, folosite pentru transportarea strugurilor recoltați. Un alt punct de atracție sunt și conacele vechi, încă existente, care ar putea fi reabilitate și chiar transformate în spații de cazare pentru turismul oenologic din zonă.

Pivnița brâncovenească, la care am făcut aici referire, poate fi considerată, datorită vechimii și valorii arhitectonice, obiectivul de prim rang pentru stimularea turismului din zonă, fapt care ar atrage atât turiști români, cât și străini. Această pivniță ar putea fi nu numai restaurată, ci și înzestrată cu o construcție supraterană, care să protejeze construcția medievală și care să reconstituie, să zicem, o casă în stil brâncovenesc, fapt care ar conferi obiectivului un parfum de epocă și ar atrage publicul vizitator. Mai mult, în imediata apropiere, s-ar putea contrui un stabiliment destinat unor activități culturale și de marketing pentru întreprinzătorii locali, care dețin crame viticole în zonă și care ar putea aduce servicii substanțiale activităților în plan turistic și cultural, care ar fi derulate. În proximitatea acestui obiectiv, și anume într-o locație modernă, s-ar putea derula activități culturale și turistice semnificative, iar, în plan economic, întreprinzătorii locali ar putea organiza cu succes o bursă a vinului din regiune, fapt care ar conferi complexitate și atractivitate acestui obiectiv de patrimoniu, pentru care pledăm în prezentarea noastră.

Pivnița brâncovenească de la Izvoru Dulce – Nenciulești, în urma unei intervenții de restaurare și de încadrare în circuitul touristic, ar putea deveni realmente un brand local pentru turismul oenologic din zonă, oferindu-se chiar posibilitatea creării unor parteneriate la nivel național și european pentru implementarea unor acțiuni de promovare turistică, materializate prin festivaluri și târguri și alte activități considerate de impact pentru atingerea obiectivelor scontate.

Adrian Constantin

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Continut recomandat