„Asasinii vegetali” care cresc in Romania. Cateva grame de plante toxice pot ucide un om

Plante ucigatoareMulţi dintre aceşti „asasini vegetali” cresc pe terenuri situate în preajma locuinţelor, ba chiar sunt plante ornamentale cultivate. Pe lista celor mai toxice plante din România figurează, printre altele, omagul, dediţelul, măselariţa, cucuta sau lăcrămioara.

 

Chiar dacă greu de crezut, este bine să ştiţi că flora spontană din România conţine o sumedenie de plante extrem de toxice, care pot ucide un om chiar dacă sunt ingerate în cantităţi mici, de ordinul gramelor. Interesant este că unii dintre aceşti „asasini vegetali” cresc chiar şi prin grădinile de pe lângă casă ale românilor, unde sunt folosit ca plante decorative. „Adevărul” vă prezintă descrierea câtorva dintre cele mai toxice plante care cresc în România, pentru a şti cum să vă feriţi de ele şi, eventual, să feriţi animalele domestice de la a le consuma. Spre exemplu, omagul (Aconitum napellus) - întâlnit atât în varianta cu flori violet, cât şi în cea cu flori galbene - este una dintre cele mai toxice plante din ţara noastră (mai ales rădăcina şi seminţele). Este o planta erbacee, din familia Ranunculaceelor, cu tija florală de circa 35-45 de centimetri, mare iubitoare de zone muntoase, stâncoase (cea violet), dar răspândită şi în zonele de deal (ceal galbenă). Denumiri populare: mărul-lupului, remf, foaie, omag albastru, mierea ursului. Principalul alcaloid din această plantă este aconitina. Aceasta e o toxină destul de periculoasă care poate provoca prin ingestie tulburări gastro-intestinale grave, încetineşte ritmul cardiac şi poate duce chiar la moarte. Literatura de specialitate menţionează că ingerarea a circa 50 de grame de rădăcină de omag poate provoca moartea unui adult. Omagul este una dintre cele mai otrăvitoare plante care cresc în Europa Centrală şi de Est, iar la noi este ocrotită prin lege. Culmea este că din frunzele plantei se pot obţine o serie de remedii naturiste pentru afecţiuni respiratorii, reumatism, dureri musculare. Dediţelul (Pulsatilla pratensis) este o plantă toxică ce se întâlneşte în zonele montane, în toxicitatea ei la ingerare nu a fost măsurată. Denumiri populare: floarea vântului, iarba vântului, oiţe albe, vânturele, adormiţele, sisinei. Este o plantă erbacee din familia ranunculaceelor. Tulpina subterană – rizomul – este masivă, dar puţin consistentă. Tulpina aeriană este de mici dimensiuni – până la 20 cm înălţime. Frunzele de la bază sunt palmate. Are o singură floare, foarte frumoasă, de culoare violetă, ce apare prin lunile martie şi aprilie Dediţelul creşte prin fâneţe, pârloage, terenuri virane, în general în locuri însorite şi puţin umblate. Pentru utilizare medicinală se recoltează planta întreagă, inclusiv rizomul. Principalul preparat care se obţine este tinctura. Din dediţel, în medicina tradiţională se prepara un decoct, folosit pentru băi. Măselariţa (Hyoscyamus niger) este o plantă halucinogenă ce era folosită foarte des de către vrăjitoare pentru a prepara licori ce generau halucinaţii. De asemenea, Shakespeare ne povesteşte că regele Danemarcei a fost omorât cu sevă de măselariţă turnată în ureche în timp ce dormea. Este o plantă toxică, ce face parte din familia Solanaceae. Poate atinge jumătate de metru în înălţime. Florile sale sunt galben-verzui. Înfloreşte în perioada iunie - august. Toxicitatea acesteia este cauzată cele două atropine: hioscină şi hioscinamină. În cantităţi foarte mici are proprietăţi anestezice, antispasmodice, sedative şi antinevralgice, însă nu trebuie folosită în viaţa de zi cu zi, deoarece şi aşa prezintă un mare grad de risc. Cucuta (Conium maculatum) este o specie toxică ce se întâlneşte în toate regiunile din România. Toate părţile ce alcătuiesc cucuta sunt toxice şi pot provoca decesul celui care le consumă. De altfel, e un lucru ştiut că la execuţia lui Socrate s-a folosit cucuta. Este o plantă ierboasă bienală care creşte în toate regiunile ţării. Frunzele sunt păroase, tijele sun tubulare, iar florile sunt de dimensiuni mici, grupate şi au culoare albă. Fructele plantei sunt diachene, ovale, de culoare maronie. Mirosul cucutei este neplăcut, semănând cu urina de rozătoare. Culmea, pare să aibă proprietăţi medicinale (dar numai în stare uscată şi folosită de specialişti). Se recolteaza în lunile august şi septembrie. Conţine alcaloizi piperidinici toxici, uleiuri esentiale, acizi organici, flavonoizi, cumarine, glucide, oline, alcaloizi, furancocumarine. Planta trebuie culeasă şi manevrată cu atenţie, întrucât neuscată este foarte toxică, consumul in aceasta stare ducând la paralizia centrilor nervoşi şi moarte. Literatura de specialitate menţionează că doar trei grame de sevă de cucută pot provoca, prin ingerare, moartea unui om. Lăcrămioara (Convallaria majalis), denumită popular mărgăritar, clopoţel sau iarba Sfântului Gheorghe, este planta naţională a statului Finlanda, iar la noi creşte în flora spontană, dar şi în grădini, fiind preferată pentru mirosul foarte plăcut al florilor.

Se zice că un pahar cu apă în care s-au înmuiat câteva fire de lăcrămioară este suficient pentru a provoca moartea celui care-l bea, însă specialiştii în toxicologie au altă opinie: ar fi nevoie de circa 10 grame de sevă. Tulpina este înaltă de 15–25 cm, încadrată de două frunze mari, eliptice, cu nervatură arcuată. La capătul tulpinii se află o inflorescenţă simplă. Florile sunt albe, cu peduncul scurt, intens şi plăcut mirositoare. Fructele sunt bace sferice, de un roşu aprins. Poate fi întâlnită în pădurile de foioase, tufărişuri, lunci, regiunile deluroase şi de câmpie din Europa, nordul Asiei şi America de Nord. Leandrul roz (Oleander) este de asemenea o plantă destul de toxică. Este de origine mediteraneeană, dar s-a aclimatizat şi la noi, fiind întâlnită des şi ca plantă de apartament. Creşte pe la 2,5 metri înălţime, având flori foarte frumoase.

Se estimează ca 100 de grame din frunzele ei sunt suficiente pentru a ucide un animal de talie mare (vacă, bou, cal). Este foarte periculoasă pentru om, deoarece o cantitate de câteva grame (câteva frunze mestecate) poate avea ca efect oprirea inimii. De altfel, planta este folosită la fabricarea unor medicamente pentru amelioararea bolilor cardiace. Alte plante toxice întâlnite în România Spânzul oriental – este o plantă care la contactul cu pielea poate provoca dermatite. Joianul – este o plantă toxică a cărui rădăcină poate ucide un om în mai puţin de două ore (ingerarea unei bucăţi de mărimea unei alune). Salcâmul galben – este otrăvitor deoarece conţine un alcaloid numit Cytisine prezent pe toată suprafaţa plantei. Înghiţirea seminţelor sale este mortală. Oţetarul roşu – prezintă un polen foarte iritant.

Sursa - adevarul.ro

A.M.

Adaugă comentariu

ATENTIE! Daca ne furnizati date cu caracter personal, inseamna ca sunteti de acord cu politica noastra de confidentialitate!


Codul de securitate
Actualizează